NewsAgent Romania

STIRI VERIFICATE

declaratia-de-la-great-barrington-sau-despre-ideile-care-au-trecut-testul-timpului

Declarația de la Great Barrington sau despre ideile care au trecut testul timpului

Declarația de la Great Barrington sau despre ideile care au trecut testul timpului

Încheiem anul 2021 cu aceeași belea cu care am început anul 2020. Un virus nou a intrat în circulație. Inițial am fost destul de speriat, ca multă lume. Este cumva normal să te sperii de ceea ce nu înțelegi. Era prima oară când auzeam de coronavirus. În plus, virusul venea din China și existau suspiciuni că era produsul unui laborator. Apoi, văzusem cu toții ce făcea statul chinez: închidea orașe întregi, își izola cetățenii, împiedica accesul presei. Pe scurt, cu mintea și cu informațiile de atunci, aveam sentimentul că ne aflăm în fața unui moment Cernobâl sau chiar mai rău; din moment ce chinezii se panicaseră atât de tare, îmi ziceam, cine-știe ce inginerie genetică puseseră în virus și cu ce scop îl creaseră.

Reacția a fost în bună măsură instinctuală și dominată de prudență. Am considerat că este cazul să închidem școlile, apoi să oprim tot. Costurile erau imense, evenimentele și deciziile politice de o importanță istorică. Se vorbea mult despre stoparea pandemiei.Încet-încet au apărut critici ai deciziilor politice. Devenea din ce în ce mai clar un tipar al pandemiei, care avea un impact asimetric asupra populației, afectând preponderent bătrânii și lăsând majoritatea populației fără probleme semnificative – ceea ce alimenta nemulțumirea oamenilor.

În octombrie 2020 mai mulți medici semnează un manifest, Declarația de la Great Barrington, în care își arată opoziția față politicile întreprinse și o viziune alternativă de abordare a pandemiei. Oricine poate citi manifestul, este tradus și în limba română. Principalele idei sunt acestea:1. Lockdown-ul are efecte grave pe termen lung asupra sănătății populației. Așadar, în joc nu erau doar costurile economice, ci și cele asupra sănătății publice.

2. Asimetria uriașă a mortalității: un vârstnic are un risc de deces de 1000 de ori mai mare decât un tânăr.

3. Drept urmare, politica optimă trebuie să fie și ea asimetrică, adică să vizeze protejarea persoanelor vulnerabile.

Îți recomandăm:Există o stare de acceptare a virusului, oarecum în contrast cu breaking-news-urile zilnice înfricoșătoare din mass media. Populația nu mai dorește “lockdown”

Declarația de la Great Barrington a stârnit controverse și dezbaterea s-a încins pe măsura trecerii timpului. Cum au trecut aceste idei testul timpului?În primul rând, efectele nocive ale lockdown-ului s-au dovedit într-adevăr uriașe și, atenție, cred că abia am văzut o parte din ele.

Din punct de vedere economic, lockdown-ul a însemnat scăderea producției și eforturi bugetare fără precedent pe timp de pace în încercarea de a compensa cumva sectoarele cele mai afectate. Acestea au condus la inflație și la pauperizarea majorității populației. Inflația, cel mai periculos virus economic, ne va bântui și în 2022. În comparație cu alte țări România a avut restricții mai slabe (ca durată) și astfel am avut doar un singur trimestru de cădere economică. Însă nu avem cum să ne ferim de tsunami-ul inflației globale. De fapt, în economie s-a produs o „furtună perfectă”, valul inflaționist general suprapunându-se peste politica ineptă a UE în materie de energie și peste clima nefavorabilă, producând scumpiri extraordinare la produsele energetice.

Îți recomandăm:“Lockdown” este opțiunea nucleară, o dai și gata, nu poți s-o folosești de 7 ori. Ideea este să câștigi timp, să aplatizezi curba, să te pregătești astfel încât să faci mai bine față infectărilor

Din punct de vedere social și psihologic, s-a produs o zdruncinare. Medicii vorbesc, în România sau în America, de creșterea simptomelor de depresie, a sinuciderilor adolescenților. Ne-am înstrăinat unii de alții, salariații și-au redus loialitatea față de angajatoriDin perspectivă educațională, calitatea învățământului a avut de suferit ca niciodată și numeroase studii științifice o demonstrează indubitabil*. Un studiu din Olanda, arată că lockdown-ul de 8 săptămâni a generat o pierdere educațională echivalentă cu o cincime din anul școlar, cel mai grav fiind afectați copiii din familii cu venituri modeste**. Dacă asta s-a întâmplat în Olanda, cred că este ușor să ne imaginăm impactul asupra educației din România. Prelungirea învățământului online afectează capitalul uman și, ca să vorbim tot în termeni economici, productivitatea acestuia pe termen lung, implicit nivelul bunăstării generale, probabil pentru următorul deceniu.

Din punct de vedere politic, prin adoptarea restricțiilor – o formă dură de intervenționism, am deschis Cutia PandoreiS-a dovedit că odată scoasă lighioana etatismului este foarte greu să o închizi la loc. Politicienii sunt atrași de putere ca de un magnet și, chiar dacă situația nu o mai impune, încep să producă motive pentru perpetuarea stării de alertă/urgență astfel încât să exercite un control social mai abitir. Odată pus pe deget, inelul puterii este foarte greu de aruncat. Și, ce este cel mai rău, oamenii se obișnuiesc cu restricțiile, cu viața în cușcă, exact cum s-au obișnuit cu socialismul, cu lagărele și cu toate formele de opresiune modernă, ceea ce alimentează puterea statului. Intervenționismul în formă continuată creează la rândul său polarizare și disensiuni sociale, practic subminând șansele colaborării între oameni, a acumulării de capital și a creșterii bunăstării.

Și toate astea se măsoară, în final, în vieți scurtate, în destine ruinate, în sacrificii inegale. Cum spune unul dintre inițiatorii Declarației de la Great Barrington, clasa posesoare de laptop (the laptop class) este relativ avantajată de lockdown, restul lumii (blue collars ș.a.) pierde cel mai mult.

În al doilea rând, cu trecerea timpului s-a confirmat impactul asimetric al virozei asupra populațieiDe exemplu, în România au murit în cursul ultimului an 30 de minori (mai exact, 0-19 ani); la polul opus am înregistrat circa 50 000 de decese în rândul persoanelor de peste 60 de ani. Vasta majoritate a deceselor, indiferent de vârstă, s-au produs la persoane care sufereau de boli cronice. Ca element de comparație, doar într-un singur an (2019) au murit doar din cauza diverselor accidente 473 de copii.

În al treilea rând – și ca urmare a celor de mai sus, așa cum am scris cu altă ocazie***, politica „one size fits all” este vădit disproporționată și perpetuarea acestei abordări este profund greșită. Unul din principiile de bază ale acțiunii statului este tocmai proporționalitatea; acesta este și unul din elementele de bază ale dreptului european.Măsurile disproporționate sunt nocive pe toate planurile.

Bunăoară, restricțiile repetate eșuează în a produce protecția de care au nevoie persoanele vulnerabile. Vă propun să privim această chestiune tot prin lentila economistului. Știm că oamenii se specializează pe baza avantajului comparativ pe care îl posedă; a-i pune pe toți să producă aceleași lucruri contravine logicii diviziunii muncii și este profund dăunător.

Specializarea în baza avantajului comparativ aduce beneficii tuturor: și Simonei Halep și instalatorului Popescu. Astfel, chiar dacă Simona Halep ar avea capacitatea și ar reuși să își monteze singură o instalație, poate chiar mai rapid decât o face instalatorul Popescu, este în avantajul ei (relativ) să se specializeze pe ce știe cel mai bine să facă, adică pe tenis, și să îl lase pe instalatorul Popescu să se ocupe de șurubărie, chiar dacă și el știe să joace tenis. Ambele părți au de cîștigat din schimbul care rezultă în urma specializării.

În mod similar, lockdown-ul contravine logicii avantajului comparativ în materie de expunere la infecțieDacă toată lumea stă închisă în casă, evident că nu mai putem vorbi de o protecție suplimentară a persoanelor vulnerabile. Mai mult, exact cum se întâmplă atunci când ignorăm logica avantajului comparativ, toată lumea are de suferit. Persoanele vulnerabile și ne-vulnerabile deopotrivă. Astfel, împiedicarea circulației virusului întârzie formarea și apoi consolidarea imunității colective, ceea ce are drept efect prejudicierea persoanelor vulnerabile; acestea din urmă ar avea de câștigat de pe urma imunității persoanelor ne-vulnerabile, dacă lor li s-ar permite să trăiască liber.

Încet-încet, zeci și sute de studii publicate în cele mai redutabile reviste științifice au validat ideea că imunitatea naturală joacă un rol central în controlul și încheierea oricărei pandemiiS-a demonstrat că unii oameni (în special din rândul personalului medical, al profesorilor etc.) au o imunitate pre-existentă la noul coronavirus deoarece au fost expuși mai frecvent în trecut la “verișorii” acestuia, care circulă de decenii sau secole și produc banale răceli. Aceste persoane sunt asimptomatice și, câteodată, infecția nici nu poate fi detectată în cazul lor. S-a demonstrat, apoi, că persoanele trecute prin boală se reinfectează rar și într-un termen lung de timp – ceea ce reprezintă confirmarea unui principiu cunoscut de milenii. În fine, chiar experiența recentă din Africa de Sud arată că imunitatea naturală reprezintă un element cheie în desumflarea mortalității.

Una peste alta, autorii Declarației de la Great Barrington au afirmat un lucru de bun-simț: imunitatea colectivă este precum legea gravitațieiNu o putem ignora. În final, tot acolo ajungem, însă ceea ce contează este cum ajungem: cu pierderi mici sau mari. Iar pierderile nu se rezumă la decesele dintr-o anumită fază a pandemiei, ci la decesele în exces totale. Atât la cele provocate de virus pe întreaga durată a pandemiei + decesele cauzate de lipsa de tratament a altor boli – și la sacrificiile pe termen lung care decurg din măsurile politice implementate.

Cred că aceste idei au trecut testul timpului.

*Simon Burgess, Hans Henrik Sievertsen. Schools, skills, and learning: The impact of COVID-19 on education.

** Per Engzell et al. Learning loss due to school closures during the COVID-19 pandemic.

*** Cum să nu folosești ciocanul pe post de fier de călcat. Despre pandemie în epoca politicii iraționale.

Despre Declarația de la Great Barrington – Link extern

Îți recomandăm:Pandemia de intervenționism

Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan este profesor universitar de economie, Director al Centrului de Economie Politică și Afaceri “Murray Rothbard” din cadrul Universității Româno-Americane (București). A publicat mai multe articole în American Journal of Economics and Sociology, Quarterly Journal of Austrian Economics, Independent Review, Betriebswirtschaftliche Forschung und Praxis și a îndeplinit rolul de referent pentru publicații științifice prestigioase, printre care British Journal of Sociology. De asemenea, a publicat în 2009 cartea “Împotriva curentului. Însemnări despre criza financiară actuală” şi este coautor al volumului “Capitalismul. Logica libertății”, Editura Humanitas, 2013. In 2018 a publicat “Liberalismul care îmi place” la Editura Anacronic.